Indiescouts şi [easy like joi morning] îşi unesc forţele pentru un party aşteptat de multă vreme: ELECTRO PUTERE. Vineri seară, boxele din Downtown Caffee (Dávid Ferenc 13) vor dudui cu muzici pervers de electro – muzici efervescente, muzici fluorescente, muzici sincopate, bine lubrifiate, muzici 100% electronaturale, cu conţinut ridicat de pulpă indie.

Nici o taxă de intrare!
Nici o inhibiţie!

Let’s party like WTF!!!

Audiografie orientativă: Groove Armada, SebastiAN, The Twelves, M83, Fred Falke, UNKLE, Ladyhawke, Lykke Li, Handsome Furs, Digitalism, MSTRKRFT, Justice, Aeroplane, Breakbot, Calvin Harris, The Outrunners, Little Dragon, Planet Funk, Mylo, Metronomy, Midnight Juggernaughts, Volta Bureau, DJ Shadow ş.a.m.f.d.

Facebook event <–


Ca să nu-mi scoateți ochii la final, vă avertizez de la bun început: nu-mi plac deloc pisicile (și pisicelile), mă pierd cu firea când trec pe lângă vreun skatepark (și-mi sucesc gâtul) și, contrar spiritului de frondă, nu mă-ncântă deloc vocile feminine. Deși spun asta cu mâna pe inimă și folderul de muzici (3 vocale feminine în 1 354 foldere), când vine vorba de Karin Dreijer Andersson mă declar fanul #1. Și poate tocmai în lumina celor de mai sus, ce zic cântărește mai mult. Ba chiar, undeva în 2010, am mers atât de departe până la a plănui un drum la Londra, pentru una dintre rarele ei apariții live, de data aceea sub numele Fever Ray. Să nu-mi fi pierdut locul de muncă la scurt timp (mulțumesc, Wall Street), n-aș aștepta acum cu sufletul la gură noul album The Knife și cele câteva improbabile concerte de promovare pentru a-mi lua revanșa mult așteptată.

De plictiseala așteptării sau de dorul unei Suedii  pe care-o cunosc mai mult din showroom-ul Ikea și-un playlist, am fost cumva și eu prinsă de mirajul Niki and the Dove (la fel ca și BBC Sound of 2012, unde au ocupat un onorabil, zic eu, loc 5)

Asta, la care se adaugă vocea glacială a vocalistei Malin Dahlström, dar și ultimul lor videoclip aerialo-SF The Fox de pe albumul de debut Instinct ce se va lansa pe 17 mai, m-au scos din casă-ntr-o sâmbătă seara la KOKO (printre altele, și fost teatru de varietăți inaugurat în 1900, cu de-alde Charlie Chaplin printre obișnuiții scenei).

Experiența anterioară în producțiile teatrale și de dans pare că și-a spus cuvântul (Niki and the Dove au început să întregistreze împreună la începutul lui 2010): cumva, obscur și ascuns, publicul a făcut parte din spectacol.

Iar aici se cere o paranteză: concertul a fost parte din Annie Mac Presents Nights, ceva serie de petreceri cu muzici care, mie personal, îmi dau dureri de cap: bumți, bumți. Iar publicul de gen a făcut concurență serioasă oricărei discoteci ținute-n caminele culturale comunale: pene, ștrasuri, pachete de mușchi cu sfârcurile la vedere (încă visez urât), gene false, piele. Sau, dacă stau bine și mă gândesc, oricărei grădini zoologice.

Uitându-mă-n jur, recunosc că m-am întrebat CINE a book-uit acest gig. Apoi, am avut senzația că totul a fost de fapt o strategie subversivă: acest public împănato-pestriț a fost ales special pentru a fi butaforia unei reprezentații magice în care spiritul viking Niki and the Dove a coborât să civilizeze mulțimea de pene și pectorali. Însă, dacă e să mă-ntrebați pe mine, trucul cu batista și porumbelul a fost un eșec total. Publicul n-a fost nici transformat, darămite făcut să dispară.

Și totuși, electro goth pop suedez: pentru mine a fost suficient. Nu vă-ntrebați și voi uneori ce se petrece-n Suedia? * Am stat un an peste bătătură, în Danemarca, și vă zic cu mâna pe inimă că daca-ți fi dat drumul la radio, ați fi plâns până și după Radio 21.

* și Canada

text: Anamaria


Iată şi lista noastră cu cele mai bune albume ale anului 2011, topul este o creaţie a colectivului format din Ana Maria, Alexandra Tîmpău, Dan Vamanu, Sorin Bularca şi Silviu Medeşan – adică cei care au scris în 2011 sub nick-ul Indiescouts. Albumele au fost alese dintre cele pe care le-am ascultat noi în 2011 şi deşi există o tendinţă spre exhaustivitate suntem conştienţi că sunt multe albume pe care nu le-am luat în considerare. Topul s-a realizat făcând o medie a notelor date, exact ca la şcoală. Dacă sunteţi curioşi, iată ce a ieşit în ordine descrescătoare şi în 5 episoade:

50. Kaiser Chiefs – The Future is Medieval

Continue reading ‘50 albume din 2011 (I/V)’


…şi era cât pe ce să moară seria Trifazic. Din varii motive. Care au (mai mult sau mai puţin) legătură cu timpul liber. Tot mai puţinul timp liber. Şi cu lenea care survine în acel puţin timp liber. Cam prematur, după 6+1 episoade, veţi spune. Dar hei! până şi Dumnezeu şi-a realizat seria de real succes Lumea şi alte nimicuri în 6+1 episoade. Şi iată că a ajuns la un rating de mai bine de 6 miliarde. Acuma, nu vrem noi atâta rating/trafic. Om fi noi hipsteruţi, cum ni s-a zis, da’ nu suntem absurzi. Serverul nostru s-ar culca la pământ ca un fir de ciuboţica-cucului în faţa unui tsunami, nu alta. Dar hei! (partea a 2-a), ne-a fost dor. Şi ne-am întors. Cu chestii frumoase pentru cei cu ochi să citească, urechi s-asculte, inimi să vibreze.

Săptămâna asta, fără vreo logică anume, 3 pariuri muzicale pe 2012.

Purity Ring – Lofticries (Ungirthed, 2011)

Corin Roddick are 20 de ani, locuieşte în Montreal şi a bătut la tobe pentru felurite trupe încă de la 14 ani. În altă parte a Canadei, la Halifax, locuieşte Megan James (23 de ani), pianistă cu acte-n regulă; ea scrie constant versuri de la 16 ani. Lasându-se pradă pasiunii sale pentru hip-hop şi R&B, Roddick compune partea (schizoid-)instrumentală ale pieselor, pe care le trimite apoi lui Megan, ce le împlineşte aranjând peste linia melodică a vocii + versurile obscure. Astfel (dis)funcţionează (cel puţin în aceste zile) proiectul de pop futurist Purity Ring. Cu 3 piese electro-sedate pe ţeavă momentan – Ungirthed, Lofticries şi Belispeak -, Purity Ring se apropie de lansarea albumului de debut, care e ca şi gata.

Changing Skins – Lady Hoax (-, 2011)

Pe bucureştenii de la Changing Skins îi urmăresc de câteva luni bune. I-am descoperit într-o zi, pe când scrutam lista de prieteni de pe Facebook, unde se regăseşte – nu mai ştiu de unde, nu mai ştiu nici cum – şi baterista lor, Raluca. Două clipuri video şi două mesaje mai târziu pentru şi era cât pe ce să cânte la Joi Fest, în noiembrie, împreună cu Lights Out! (ce nebunie ar fi ieşit!). Baiul a fost că prima ediţie a Joi Fest s-a nimerit deodată cu finala naţională a GBOB, iar băieţii se aflau printre finalişti. S-ar clasat ulterior pe locul 5, ceea ce nu poate decât să mă bucure + să îmi confirme intuiţiile muzicale + să îmi dea idei trăsnet pentru Joi Fest². Cât despre muzica Changing Skins,  că despre asta e vorba, îmi vine un singur cuvânt în minte când trebuie să o descriu: atipică. Bucureştenii îşi schimbă pielea piesă după piesă: sunt rock’n’roll şi coioşi pe Ain’t It Worth It, alternativ-abrazivi pe Hot Core şi finuţi şi synthpop pe Lady Hoax (cu puncte în plus pentru vocea surprinzătoare şi versatilă a lui Horaţiu Ghibu).

Morning Parade – Youth (Us & Ourselves, 2011)

Despre britanicii de la Morning Parade, pariul meu principal pe 2012, am mai scris şi cu alte ocazii  – mi-au aranjat multe dimineţi. Simt o slăbiciune fantastică pentru melodiile lor infecţioase, pentru sonorităţile migălos reglate, pentru producţia impecabilă. Alegerea de astăzi – Youth – e (doar) un b-side la Us & Ourselves şi, curios, nu va prinde albumul de debut, ce va fi lansat în 5 martie. Youth e un indie rock pretty straightforward cu destule tuşe dance; e lejeră, imediată, proaspătă, aeriană, transparentă. Tocmai de aceea, am mare încredere că primăvara va începe cu Morning Parade… şi că tot cu Morning Parade va continua apoi întreg anul!


Neobositul staff DOWNTOWN şi [easy like joi morning] au plăcerea să vă prezinte primul concert din 2012 al trupei LIGHTS OUT! (+ afterparty indie/electro).

vineri (o joie la pătrat!), 20 ianuarie, în DOWNTOWN
str. Dávid Ferenc nr. 13 (în spate la Sora)
ora 21:30 /// suport: 5 lei
Continue reading ‘Lights out! @ Downtown’




(click pe copertă pentru a asculta albumul)

Conform unor surse sigure se pare synth-rock-erii  canadieni Handsome Furs revin în România pe 10 decembrie în Boiler Club. Vă reamintim că Handsome Furs au mai concertat în Cluj acum un an, când am scris despre ei aici. Această veste nu poate decât să ne uimească pentru că Handsome Furs au scos anul ăsta cel de-al III-lea album: Sound Kapital – nume care foarte uşor poate să ţi se lipească pe creier cu das în loc de sound şi acest lucru nu este o coincidenţă, cuplul trash Dan & Alexei cutreierând Estul Europei şi Asia într-un periplu care le-a inspirat creaţia într-un mod gauchist, dacă înţelegeţi ce vreau să zic. Deci uimire, pentru ca trupe de calibrul lor, de obicei, nu se uită la tarişoare că a noastră, unde preţul unui bilet la un concert nu trebuie sub nicio formă să depăşească 15 lei (vorbesc de Cluj acum). În plus, nu mai trebuie să amintim faptul că Dan Boeckner e solistul din Wolf Parade pentru că, între timp, Handsome Furs au devenit mai hype decât ei. Să mai spunem că e concertul anului la Cluj? Nici asta nu cred că mai are rost, oricum inspirat mod de a încheia calendaristic underground-ul concertistic.

PS: Dacă faceţi click pe gagică puteţi asculta în întregime albumul Sound Kapital şi daţi şi de un interviu unde trupa îşi povesteşte peripeţiile estice.

PPS: Voi aţi observat că Booha s-a mutat în Boiler?



%d blogeri au apreciat asta: